Amintirile noastre se modifica odata cu noi, sau raman constante?

Intr-o zi de 9 septembrie, primesc de la o prietena foarte buna pe celular o intrebare care m-a surprins. O intrebare pe care, cred, ca v-ati pus-o cu toti, dar ati amanat sa raspundeti. “La intreabarea asta m-am gandit si eu !!” Amintirile noastre se mondifica odata cu noi, sau raman constante???

Am sa dezvolt doua situatii ipotetice in care am sa demonstrez ca amintirile noatre raman constante, si un alt exemplu pentru a sustine ca amintirile se “modifica”.

1. Amintirile noastre raman constante

Sincer, cred ca daca m-as izola pe o insula, departe de sociatate, amintirile mele ar ramane constante. Amintirile noastre sufera modificari de interpretare datorita schimbarii la sociatate. Iata si exemplu pe care l-am construit pentru aceasta situatie. Va propun un joc de imaginatie: Ne aflam Gemania, in jurul anului 1939, cand populatia evreiasca a cazut prada dezlantuirii naziste prin aplicarea “solutii finale”. Sa persupunem, ca esti un neamt, care chiar crede in aceasta solutie, si ma mult iei parte la represiunile impotriva evreilor. In viziunea ta ,,evreii sunt un popor inferior si slab”. Sa persupunem ca esti mutat pe o insula pustie pentru foarte multi ani, fara nici un contact cu lumea si evolutia ei. Fara sa cunosti schimbarea de atitudine de la sfarsitul razboiului, fara sa cunosti invinsii, fara sa cunosti bilantul evreilor omorati, tind sa cred ca amintirile tale raman constante. Am facut ceea ce facea toata lumea, nu am gresit, ba chiar cred ca pentru poporul meu e mandru de mine. “Mama lor de evrei !!”….

2. Amintirile noastre se “modifica”

Amintirile noastre nu se schimba. Raman la fel. In schimb, atitudinea noastra se schimba. De aceea avem impresia a amintirile noastre se modifica. Iata si exemplul la care m-am gandit: in decembrie ‘98, cred ca aproape toata lumea vroia sa-l vada pe Ceausescu mort. (poate exagerez, dar intelegeti ideea). Nu stiu cum mai credeti astazi, daca a fost corecta decizia de a-l executa?. Si nu a fost corecta. Un fals de proces, in care avocatul care trebuia sa-l apere mai mult il incrimina, acuzatiile care i-ai fost aduse nu au fost reale, un proces in care verdictul era de mult stiut. (stiati ca in strainatate, prin procesul cuplului Ceasusecu, tinerii studentii de la facultatiile de drept invata cum nu trebuei sa arate un proces?) Gandind astazi ..oare trebuia executat?? Eu cred ca nu…