Spirite religioase lipsite de religie

Daca traiti in Bucuresti, cu siguranta nu ati trecut neobservat multimea de oameni din fata mitropoliei care se intinde pe sute de metri, pentru a se inchina la moastele Sf. Dumitru. Nu bag mana in foc, dar cred ca marea majoritate, nici nu stie cine a fost Sf. Dumitru..important e ca “a fost om bun”. O data pe an ne afisam cat de credinciosi suntem. Oare nu putem si in restul anului? Sau pur si simplu sa te inchini la o icoana a Sf. Dumitru? . Din punctul meu de vedere “a fi credincios” e prost inteles. Faptul ca nu ratezi nici o slujba nu inseamna ca esti mai credincios. Pentru mine a fi credincios inseamna sa te respecti pe tine, sa-ti iubesti familia, sa incerci sa fi mai bun, mai curat, mai civilizat, mai educat. Degeaba pupi toate icoanele, tii toate posturile, mergi la biserica…daca continui sa “prostesti” lumea, sa injuri si sa scuipi, sa continui sa deranjezi vecinii cu muzica in fiecare duminica, sa copiezi la examene, sa nu mai arunci tigarea pe jos etc. De fapt noi nu suntem un popor credincios, ci mai degraba unul superstitios. Asta o aflam si din romanul “Baltagul”, cand Vitoria pentru a afla soarta sotul ei plecat cu oile, se duce si la baba ca sa-i ghiceasca in farmece, dar mai mergea si la biserica. Pe scurt, cam asta e credinta inteleasca si acum.

Si ca sa fie tabloul complet, pe langa enoriasi, mai sunt si o gramda de tarabagii, care vand ciorapi, strampi..si baloane. Mai trece si o masina cu o muzica impresionant de tare pentru a-i mai dezmorti putin pe mii de credinciosi. La 2 statii mai jos de tranvai, se pregateste o nunta tiganeasca. Pregatirile sunt in toi: maneaua se aude inca aproape de mitropolie, o masa e intinsa in strada, iar o baba e prinsa in joc, dansand de una singura.

Tramvaiul 32 care trebuie sa ma duca la Unirii, se misca in “suturi”. Mirosul e de nedescris. Un tampit da drumul la celular la o manea. Si daca cobori, dai in strada cu nunta tiganilor.

Ce e mai rau, e ca nu poti traversa obscenitatea fara sa te contaminezi si tu..

Sunt VIP (clubul Business Club)

De aproape o saptamana am fost prins cu cele 2 interviuri pentru Business Club. Pe 18 octombrie am primit mesajul prin care am fost acceptat sa ma alatur familiei VIP. Pe 19 a avut loc intalnirea cu toti membrii VIP, in sediul de la Moxa.

C ateva impresii despre intalnirea de ieri cu toata familia VIP si despre desfasurarea acestui eveniment:

1. S-a epatat foarte mult, totul e roz bombon, totul e bine si frumos. Poate asa trebuie sa se procedeze la astfel de deschideri, pe undeva e normal. Dar deja ma saturasem. Nu am vazut la nici un dintre cei care au luat cuvantul sa spuna si cateva din nerealizarile si dezamagirile lor, numai asa cred ca s-ar fi realizat un profil complet al organizatiei.

2. Desi s-a incercat sa se tina o discutie cat mai informala, mai spontana, si cat mai “calduroasa”, din pacate a fost cam falsa. Si asta putin cam chinuita. Cu exceptia lui Mihai , presedintele BC, care a fost scurt , precis, serios, si nu s-a complacut in glumitele de pe sfarsitul evenimentului.

3. Au fost mai profesori decat toti profesorii nostri. “Aici o sa invatati”, “O sa vedeti cat de misto e”, “Din experienta mea”, “La scoala nu se aplica, aici da”, “Cu noi…”, “Daca nu ati auzit de…?” S-a facut abuz de acest avataj.

4. Materialul care a fost proiectat pe perete, prin video proiector m-a dezamagit. Slide-uri pline de text kilometric, fontul era mic, nu avea nimic colorat etc. Nu i-am gasit rostul prezentarii, ca oricum s-a deviat mult de la temele si problemele de pe slide-uri. Nu stiu sa faca o prezentare pt. video-proiector.

‘Oare e bine ce fac? Sunt de o zi membru VIP, si ii si critic..’

Daca nu as fi fost membru VIP, nu m-ar fi interesat.

Dar acum imi pasa..

Cu profesorii la interviu

Imi doresc profesori care sa-si propuna sa atinga anumite probleme, sa fie destul de matematici in expunerea problemei de curs, sa-si propuna sa rezolve ceva in fiecare curs.
Nu e de ajuns sa vii la catedra si sa incepi sa vorbesti in cuvinte mari. Nimic parca nu are un inceput si un sfarsit. Totul e o poveste, care s-ar putea intinde si pe anul 3 (noroc ca nu mai facem 4 ani). Fiecare curs e o continuare la cursul anterior. Nu intelegi care e problema care incearca sa o rezolve, cand trece la o alta problema, care sunt ideile de baza, care sunt fondatorii, ce merita de notat, ce merita de citit din curs si din alte carti legate de aceasi problema.
Faptul ca primim o lista de carti, nu inseamna mai nimic. Fiecare carte ar trebuie sa lamureasca o problema din curs..si nu pur si simplu “ca asa trebuie”. Ca doar nu citim romane politiste. Trebuie sa existe o ordine si aici.
Aveam profesori la liceu care stiau perfect ce aveau de facut pentru fiecare ora. Nimic nu era o intamplare, povesti, amintiri..nu ieseau de la clasa pana cand nu isi terminau ce aveau de spus. Totul avea o ordine, pentru ca profesorul avea o ordine in exprimare si in gandire.
Iar asta presupune sa inveti in continuare si sa-ti faci temele in ficare zi, nu doar noi, studentii.

O marturisire de ieri

Inca o zi de facultate. “Daca vrei sa fi specialist in comunicare..”, replica pe care am mai auzit-o si anul trecut, si pe care nu o mai pricep deloc. Fiecare curs, aceasi replica. Nu stiu de ce, parca la anul I, se mai potrivea. Sunt fixat in banca de la fereastra, la un curs de comunicare. “Poate astazi reusesc sa inteleg mai mult”. Chiar m-am straduit sa inteleg cum trebuie sa arate un specialist in comunicare. Pana la urma toate stiintele sunt bune. Ce? Matematica nu e buna?

Pe coridor, ma intalnesc cu colege de serie. “Nu am priceput nimic, dar e super tare. E destept omu’. ” Replica pe care am auzit-o si pe asta de atatea ori. Nici pe asta nu am inteles-o.

Nu sunt in masura sa spun cine e mai destept decat cine. Dar pentru mine, omul destept e cel care reuseste sa se fac inteles.

Marturisesc ca parerile mele ascund niste ingrijorari, pe care le exprim destul de stangaci. Macar tu, spune-mi ca ma insel.

Am obosit sa mai alerg..

Am inceput facultatea, si parca nu a inceput nimic. Toata lumea se agita, pe unde are clasele de curs, ce cursuri sa cumpere, de unde sa le cumpere, dintr-o data lumea isi aminteste ca mai esti si tu in lista de mess..etc. Parca toata lumea s-a trezit brusc dupa un lung somn. Daca ai colegi care incep facultatea acum, si mai mult sunt si la aceeasi facultate, te vor obosi cu intrebarile. Desi anul a inceput, desi vii dupa o vacanta, parca te simti din start obosit. Si nu e nici de la vreme..
Nu mai poti vorbi nimic altceva, nu mai poti gandi nimic, trebuie sa astepti sa treaca acest val de entuziam obsesiv.

Toata lumea alearga pentru orice. Alergam la facultate, alergam la intalnire cu prietena, alergam sa prindem metrou/bus, alergam ca sa mai slabim, alergam si cand ne plimbam.

Te rog nu pleca si tu.

Ramai, am atatea sa-ti spun…